Bucură-te!

Am în minte două categorii mari și late – ups, nu cred că e cea mai fericită exprimare, considering. Pe de o parte sunteți voi, cele care îmi spuneți „Nu slăbesc și pace! Cântarul mă urăște necondiționat!”. Pe de altă parte sunteți voi, cele care nu spuneți, dar faceți. Și faceți, domne! Chinuiți corpul ăla, și articulațiile, și spatele… mai-mai să le duceți în depresie, nu alta!

Hai să v-o spun p-aia dreaptă, fiecăreia în parte! Și s-o luăm cu începutul.

Voi, cele cu cântarul neprietenos, zic așa: dați, domne, divorț de el! Bine, hai nu divorț, dar o pauză chiar merită, nenorocitul!

Și-n pauza asta, zic să profitați de libertate. O libertate din aia soră cu carbohidrații sănătoși, verișoară cu proteinele și soață bună cu apa. Și pe lângă asta, dați drumu’ energiei! Energia aia de vă-mpinge la alergat sau la o tură de #pilates sau la o tură lungă de… ei bine, da, dragoste. Muuuultă dragoste!

Ei, și după vreo trei săptămâni de pauză de ticălosul cu cadran nemilos, luați-l la-ntrebări. Să vedem dacă mai are curajul atunci să vă fie împotrivă. Și să nu-mi spuneți mie Paula dacă n-o să dea el semne de îmbunare!

Voi, cele cu ambiții mari de gimnaste! Hai să luăm o gură de aer și să stăm la chibzuială. Să luăm în calcul cunoscutele: „anii” de sport la activ, ce mai ține minte corpul ăsta săracu’ din „anii” ăia, vârsta actuală a corpului – că a minții uneori o intuim  – și elasticitatea articulațiilor.

Eh, dacă „anii” de sport la activ nu prea sunt ani, e clar că săracu’ de el, de corp zic, nu are ce să își mai amintească. Memoria motrică e aproape de zero. De aici mișcările incorecte și dezarticulate, de aici frustrarea că nu vă iese, de aici rezistența, și ea, aproape de zero. Dacă mai iau în calcul vârsta corpului și elasticitatea nulă a articulațiilor… iată, am toate ipotezele care duc la o singură concluzie: aveți nevoie, în primul rând, de răbdare!  Nu cereți corpului mai mult decât poate, că odată se supără! Și atunci să vezi înțepeniri, întinderi musculare, dureri de spate și de cap.

Aveți si voi răbdare cu el așa cum el a avut răbdare cu voi până acum. Dați-i timpul de care are nevoie să se obișnuiască cu noutatea din viața lui: mișcarea și efortul fizic. Chiar și mișcările cele mai simple sunt pentru el un mic chin. Până să-nvețe să le execute corect… ei bine, va dura ceva vreme.

Și mai lasă, domne, preocuparea asta pițiponcească – fără să intenționez jignire – și veșnică pentru greutate! Ia aminte la ce îți cere corpul, la ce are el nevoie! Da, trebuie să îi testezi limitele, nu zic nu. Dar viața când ți-o mai trăiești? Când mai zâmbești frumos celor din jur? Când mai iubești așa cum vrei să fii iubită?

Dă atenție verdelui primăverii, soarelui de vară, romantismului toamnei și albului zăpezii mai mult decât ai făcut-o până acum! Restul vor veni ușor-ușor, aproape pe nesimțite. Bucură-te!  :)”

Paula

Postat in:

Doina Iosif

Reader Interactions